Linia Albastră

Provocarea

Un oraș care își pune pe picioare propriul transport public are de rezolvat, în aceeași zi, două lucruri care par separate: cum plătește călătorul și cum știe primăria ce s-a întâmplat pe traseu.

Cu bilete de hârtie, cele două rămân despărțite. Banii se încasează la bord, evidența se face pe hârtie, iar la sfârșitul lunii nimeni nu poate spune cu certitudine câte călătorii au fost, pe ce curse, la ce ore. Un abonament se verifică din ochi, iar dacă un card de hârtie se pierde, valoarea de pe el se pierde cu totul.

Cerința a fost un sistem închis, de la card până la raport: călătorul să plătească fără numerar la bord, iar fiecare validare să ajungă în aceeași zi într-un loc de unde poate fi citită.

Soluția: un portofel electronic pe card

În locul biletului, un card RFID care poartă un portofel electronic. Cardul se încarcă cu călătorii sau cu un abonament pe durată, se validează la urcare, iar validarea pleacă din vehicul către centrul de date în timp real.

1. Călătorul primește cardul

   Cardul se eliberează la dispecerat sau direct din automatul montat în stație, care îl scoate pe loc. Fiecare card are serie proprie, așa că poate fi urmărit și, la nevoie, înlocuit fără să se piardă creditul de pe el.

2. Îl încarcă pe una din trei căi

   La dispecerat, la automatul din stație — care primește bancnote și dă rest — sau online, de pe transportotopeni.ro. Trei drumuri către același portofel, pentru că un pensionar și un navetist nu încarcă la fel.

3. Validează la urcare

   Aparatul de taxat din vehicul citește cardul și confirmă pe ecran. Poate valida și mai multe călătorii deodată, de pe același card, pentru cine urcă însoțit — altfel un părinte cu doi copii ar fi trebuit să scoată trei carduri.

4. Datele pleacă în timp real

   Validările și încărcările urcă din vehicul în centrul de date pe măsură ce se întâmplă. Dispeceratul nu așteaptă sfârșitul turei ca să știe ce s-a petrecut pe traseu.

Ce am montat în teren

Partea de hardware a fost construită, montată și pusă în funcțiune tot de noi — de la carcasa automatului până la aparatele din vehicule.

• Aparate de taxat cu ecran tactil — montate la bordul vehiculelor, cu cititor RFID
• Automat de carduri în stație — eliberează carduri noi, le încarcă, primește bancnote și dă rest
• Sistem MEDIA la bord — afișaj și anunțarea stațiilor, pe baza poziției GPS de mare precizie
• Carduri RFID — cu serie proprie, personalizate pentru transportul local
• Conectivitate în vehicul — legătura permanentă cu centrul de date
• Dispecerat — postul de unde se administrează tot sistemul

Ecranul de la bord

Aparatul de taxat nu e doar un cititor de card. Are reguli proprii, iar prima e că nu lucrează cu oricine: până când cineva nu se autentifică pe terminal, ecranul anunță că nu e autentificat și nu validează nimic.

Odată pornită cursa, șoferul marchează sensul — tur sau retur — dintr-un singur buton. Fără asta, toate validările de pe traseu ar ajunge în evidență fără să se știe în ce direcție mergea vehiculul, iar analiza pe ore și pe sens ar deveni imposibilă.

Pentru călător, ecranul răspunde la întrebarea pe care o are înainte să urce: ce mai am pe card? Butonul de informații arată tipul abonamentului, ultima validare și data până la care e valabil — iar dacă a expirat, o spune acolo, în stație, nu la controlul din mers.

• Autentificare pe terminal — nicio validare până nu e pornită cursa de cineva
• Sens tur / retur — marcat de la bord, ca datele să se lege de direcție
• Informații card — tip, ultima validare și valabilitate, la cererea călătorului
• Validări multiple — mai multe călătorii de pe același card, pentru cine urcă însoțit
• Abonamente pe durată — lunar sau săptămânal, cu verificarea expirării la fiecare atingere

Dispeceratul

CĂLĂTORI ȘI ABONAMENTE

Cardul, de la emitere la reîncărcare

Fiecare card are o fișă: cui aparține, ce abonament poartă, cât credit are și când expiră. Sistemul ține în paralel abonamente prepaid, unde creditul e un număr de călătorii, și abonamente pe durată, unde călătoriile sunt nelimitate până la o dată.

Butonul care leagă software-ul de obiectul fizic e scrie card: ce s-a decis pe ecran ajunge pe cardul din mâna călătorului. Iar reîncărcările online apar ca facturi în aceeași fișă, așa că evidența financiară nu stă separat de cea de transport.

PENTRU PRIMĂRIE

Statisticile

Aici se închide bucla care a pornit de la validarea din vehicul. Încărcările și călătoriile se citesc pe interval ales, grupate pe zile, pe punct de vânzare sau pe tip de abonament.

Utilitatea nu e în grafic, ci în ce se vede din el: cererea are un tipar săptămânal foarte clar, cu vârfuri în zilele lucrătoare și scăderi la sfârșit de săptămână. Pentru cine decide câte vehicule scoate pe traseu și la ce ore, asta e diferența dintre a estima și a ști.

ANII DE DUPĂ

Sistemul a continuat să crească

Dispeceratul de azi nu mai e cel livrat la început. A fost refăcut, cu secțiuni pe care primele versiuni nu le aveau — între ele evidența șoferilor și un buton de blocare a întregului sistem, pentru situațiile în care trebuie oprit tot, imediat.

Asta e, de fapt, partea care nu se vede într-o listă de funcții: un sistem montat în stradă nu rămâne cum a fost predat. Se schimbă vehiculele, se schimbă tarifele, apar cerințe noi de la primărie — iar aparatul din stație trebuie să meargă în tot acest timp.

Unde e acum

Sistemul funcționează neîntrerupt din 2017 și e în continuare cel prin care se plătește călătoria pe Linia Albastră.

E, dintre toate proiectele noastre, cel care a stat cel mai mult timp în funcțiune fără intervenție majoră — și motivul pentru care, când Spitalul Județean Vâlcea a avut nevoie de un sistem cu totemuri, imprimante și display-uri montate în secție, știam deja ce înseamnă hardware care trebuie să meargă zilnic, în mâinile publicului.